Loveless II

Dezlegarea loveless

Capitolul 1.

Doar o fasie din amintirile mele erau importante, una cu nasterea mea in aceasta lume , alta in care l-am cunoscut pe creatorul mutatiei mele , iar alta era cea ce imi amintea de persoana inimi mele, Agasuma Soubi. Dar am plecat in lume pentru a gasi solutia de a scapa de blestemul ce imi stapanea trupul ziua cat si noaptea , in fiecare zi distanta dintre persoana din inima mea si trupul meu era tot mai mare. Au trecut multi ani si am aflat ca fostul meu coleg de scoala si mai ales de clasa a … nu vreau sa ma spun despre asta .
Mi-am vizitat orasul unde statusem cel mai mult , orasul natal disparuse intr-un razboi la fel ca si propria mama. Mi-am vizitat fosta scoala, dar ce sa vezi , o persoana cunoscuta statea la poarta scoli, privirea ii era pierduta, dar trecusem de el si intrasem in curtea scoli.
M-am dus la leaganul din micul parc aflat in spatele scoli, ma leganam ca o fetita de 8 ani.
Sobi intra si el si se uita la mine , eu nu mai puteam de bucurie, fericirea mea acoperea atmosfera cetoasa si umeda , era totusi sfarsitul toamnei. Se aseza si el pe banca de langa leagan si isi aprinse o tigare, isi intoarse chipul bland spre mine .
M-am oprit din leganat si m-am dus spre el. Era toitusi mai mare decat mine cu 5 ani , iar eu nu vroiam sa pierd ocazia de a nu-l cunoaste , dar el incepu sa vorbeasca inaintea mea:
-Buna!
-…Buna !
- Sa sti ca imi pare rau ca nu am putut discuta cand… sa sti ca eu ti-am trimis scrisoarea cu cruda veste despre colegul tau.
-A!... oricum mersi , a trecut mult timp de cand nu am fost pe aici.
- Esti diferita de alte fete, unele ar plange sau ar suferi si mai ales s-ar vedea.
-Sufar ,dar aceasta suferinta o tin in sufletul meu si nu vreau sa o arat .
-Aham… scuze, eu sunt Agasuma Soubi.
-Yoko Mikury, incantata. Ti-ai dat seama ca eu sunt colega lui Ritsu-kun.
-Pai … m-a povestit despre tine si cat eram pe aici ca sa il iau dupa ore te vedeam cat de bucuroasa erai sa ii spui ca maine va veti vedea la ore si ca il vei ajuta la unele lucruri , foarte frumos din partea unui om.
- Om?! Oh!...da , imi place sa fiu draguta cu cei din jurul meu.
-Dar ce cauti intro scoala de “mutanti”? eu te-am vazut ca nu ai urechiuse de pisica.
-Pai… m-am apropriat de el … eu imi arat urechiusele si coada de pisica cand… oh, lasa e prea mult, am spus eu intorcandui spatele .
-Ce imi ceri sa fac? Spuse el cu o voce vicleana.
-Nimic Soubi. Cat este ceasul? Imi scot telefonul si ma uit , era ora 15 :07 , trebuia sa plec la atelier . Soubi…
-Da?
-Trebuie sa plec spre facultaltea de arte , poate mai vorbim.
-Desigur.Poate maine , doar daca mai vi pe aici?
-…Poate, ne mai vedem.
-La revedere!spuse Soubi cu o voce joasa.
Mergeam spre poarta cu pasi repezi de parca ma alerga cineva , emotiile ma inconjurau , gandurile imi erau amestecate , nu stiam daca mai pot sa resist asa . Pieptul ma apasa , un nod in gat simteam , apoi imi era foarte rau cu cat ma apropriam de statia de autobus. Nu era nimeni afara sau mai bine zis nu era nimeni pe aceasta strada.Imaginea din fata imi parea tot mai amestecata , am perdut total controlul mersului meu repezit si m-am prabusit pe pamant , tuseam sange tot mai tare. Oare acum imi era sfarsitul .Oare acum se termina totul .
Incercam sa il contactez pe Soubi cu puterile mele telepatice “Soubi… raspundemi te rog… te rog ajutama!!! …” , tuseam din ce in ce mai tare.
“Yoko !? Ma auzi ? Vin acum ! “spuse Sobi.
Multi pasi auzeam apropriinduse de trupul meu , eram inconjurata de sange . Langa urechea mea se auzi o voce blanda ce imi spunea sa nu imi fac grij.Acum nu mai simteam nici-o durere ,dar eram doar obosita.
Sobi ma ducea in brate pana la apartamentul sau, m-a asezat pe ceva moale si incepu sa imi dea usor hainele pana la lenjerie si sutien, trupul imi era palid .
M-am trezit usor , fara grij , eram pe canapea sau pe pat , inca nu vedeam destul de bine mai ales ca aveam si febra.
-Esti bine? Iti aduc halatul meu. Macar asta iti va tine de cald.
-Uh…mersi ! Iti sunt recunoscatoare.
-Uite , punel pe tine, ma duc sa iti aduc o ceasca cu ceai ca sa iti mai treaca durerea de cap .
M-am ridicat si m-am uitat prin camera , pe o noptiera erau cateva poze.M-am aproprit si erau cu Ritsu-kun si cu Soubi , erau frumoase dar durerea pe care o am eu si Soubi din cauza morti lui Ritsu-kun .
Soubi se apropriara de mine si isi puse mana pe umarul meu stang .
-Stiu cum te simti dar mai bine sa uital clipele oribile si sa ni-le amintim pe cele placute cu Ritsuka . E greu sa stau fara el, dar acum am cu cine vorbi.
-Cu mine . A trecut mult de cand nu l-am vazut si acum ma intorc si nu mai este , e atat de rau, spuneam eu plangand .
M-am intors spre el cu fata umeda de la lacrimile ce imi curgeau pe obraji rosi , ma uitam la el apoi spre poze “ a trecut mult … prea mult … nu ma pot intoarce in trecut … “ .
Soubi ma lua in brate si ma strange putin spunand:
-Vreau sa ramai cu mine. Nu mai suport sa stau singur .
-…nu stiu ce sa zic…
-Semeni mult cu Ritsuka , nehotarata la unele lucruri .
-Am fost prieteni foarte apropriati do ani , eu il mai copiam uneori pentru al face fericit , eu eram diferita de el cand eram singura .
-Aham… vreau sa stiu mult mai mult despre tine, pot ?
-Da,spun eu cu voce joasa.
Ma lua in brate si ma puse usor pe canapea si se aseza langa mine .
-Poti sa incepi .
-…bine … m-am nascut in Tokyo intr-o sala de mutate genetice. Uni dintre ei au adus-o pe mama mea pentru a-si sacrifica trupul pentru a da nastere unei generate de neko-men , asa le zic eu … doctori au adus motanul genetic pentru a combina spermatozoitul lui cu ovarul mamei mele … dupa cele 12 luni , m-am nascut eu . Eram un experiment reusit , dar doctori vroiau un mascul nu o femala asa ca m-au dat unei case de copi . La 4 ani directorul aceste comunitati m-a adoptat asa am devenit fica lui , dar de la 7 ani pana la 14 am fost in diferita scoli pana la scoala lui Ritsuka , el a venit la 2 saptamani mai tarziu dupa ce am venit eu , de atunci am fost amici foarte apropriati pana cand ar fi trebuit sa plec pentru o animita problema .
-Ce problema?
-Pai trebuia sa imi gasesc partenerul l…
-Loveless?
-Da…
-Dar trebuia sa nu mai existe .
-Pai… unica solutie de a scapa de acel blestem pe care il ai la gat este de a … o! nu , nu pot .
Deodata am inceput sa tusesc sange.Sou-kun ma lua in brate.
-Cum pot sa scap de el ?
-…eram nelamurita , sa ii zic sau nu . Te poti apropria mai mult ?
-…Bine.
-Sper sa nu te superi de cea ce ar trebui sa afli de la mine e singura informatie pe care o am .
-Nu ma voi supara.
Dupa ce a spus asta l-am sarutat , acum a inceput sa imi apar urechiusele si coada de pisica si sa ii transmit informatia telepatic. Soubi ma lua in brate si ma stranse tot mai tare spre el , “ Singura solute pentru a scapa este de a fi cu ultimul din specia mea si a face …” … “ dragoste? Asta este solutia … dar cine este ultimul?...” , “pai… din neko-men nu mai sunt decat …” “tu? Mai esti doar tu … “ “Soubi nu te oblig sa faci asta , e decizia ta …oricum blestemul meu nu cred ca se poate dezlega tot asa” “ Si tu esti stapanita la fel ca mine? “ “Da , dar eu nu sunt marcata cu Beloved … ups! “ “ deci sti de blestemul acesta … sa sti ca nu-i nimic , dar tu suferi mult mai mult nu ? tusea cu sange mai ales lesinatul de pe strada , e ceva serios si ma ingrijoreaza “ … conversatia telepatica nu mai era de ajutor acum , l-am impins putin ca buzele mele sa nu le mai atinga pe ale lui . Eram rosie in obraji, urechile mele si coada reactionau diferit din cauza emotiilor ce ma cuprinse acum. Soubi se uita la mine incepand sa imi zica ceva , dar eu ma ghemuiam de rusine .
-Vreau sa fac asta Yoko, vreau sa scapam de blestemurile astea , vreau sa fiu cu tine .
-Soubi nu cred ca voi face fata eu…
-Eu voi fi cu tine ai uitat …
-Soubi … vrei … imi era prea rusine sa zic.
-In seara asta , dar pana atunci vi cu mine sa luam ceva de la ,magazin ?
-Si apoi mergem la mine ?
-Vrei sa te muti aici?
-Pai … da.
-Dar … Lasa , haide .
-Cu ce ma imbrac ?
-UH! Hainele tale sunt la uscat … pot sa iti dau o roche facuta de mine , dar nu stiu daca e marinmea buna.
-Adica ma crezi prea mare? O s-o probez mai intai.
-Bine.
Imi aduse rochia .Era o capodopera , era frumoasa rau .Am imbracat-o si m-am dus la el .
Soubi facu ochii mari si se propriara de mine , cu cat se apropriara cu atat se inrosea in obraji .
-Ce … ce s-a intamplat ?
-Esti…esti frumoasa !
-Mersi ! Mergem ?
-Stai sa vad cum e afara ….Brrr! E frig , maine mergem ,ok?
-Bine… ma duc sa ma culc .
-Pai… incepe el rosu in obraji sa spuna… vrei sa dormi cu mie in pat?
-Mai intai ne jucam ceva apoi mergem la culcare , bine?
-Ok! Deci ce ne jucam ?
-Adevar sau provocare, ce alegi?
-Ooo…imi place jocul asta , pai aleg provocare si accept orice .
-Te provoc sa ma seduci .
-Se pare ca nu am de ales, bine.
Soubi ma lua de mijloc si ma privi seducator , buzele lui se apropriara de ale mele si incepu a ma pupa putin cate putin provocandu-ma sa il sarut .I-a mers smecheria , l-am sarutat . Apoi m-am dat la oparte .
-Acum sunt eu , aleg provocare ! spun eu diabolica .
-Bine.Te provoc sa iti petreci seara cu mine , daca sti la ce ma refer.
-… bine, accept.Tu incepi primul ,ok?
-Bine.
Sou-kun ma lua iarasi de mijloc cu o mana si cu cealalta de amble picioare si ma ducea in camera lui si ma tranti in pat .Se puse peste trupul meu sarutandu-ma pe gat apoi din ce in ce mai jos pana la inceputul rochiei .Imi spuse la ureche sa stau pe burta ca sa imi desfaca fermoarul de la spate , am fost de acord , l-am lasat sa mi-o dea jos , nu mai eram decat in lenjerie .Soubi isi continua pupaceala de la gat pana la varful pieptului meu , va dati seama ca eram rosie ca sangele in obraji din cauza asta , apoi isi fixa privirea spre chipul meu . Chipul lui bland era diferit cu cat devene situatia mai senzuala , se ridica si eu l-am tras de camasa , privirea ii deveni diabolica si ma saruta pasional , eu i-am dat camasa de pe trupul lui si pantaloni la fel .Am pus patura pe noi, in camera lui toata seara era un “razboi” trupesc .